Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin!
Articol scris de dodorel62
După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, dus la BucureÈ™ti È™i eliberat pe 30 iulie 1945 – pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina de a-i fi ajutat creÈ™tineÈ™te cu hrană pe luptătorii anticomuniÈ™ti din MunÈ›ii FăgăraÈ™ului. Atât pentru aceste bănuieli, cât È™i din cauza notorietății sale printre credincioÈ™ii creÈ™tini, este schingiuit o lună È™i jumătate, silit să dea repetate declaraÈ›ii, fiind apoi eliberat.
Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog È™i artist plastic ortodox român s-a născut la 29 septembrie 1910 la VaÈ›a de Sus, în Hunedoara. A urmat Liceul naÈ›ional ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca È™ef de promoÈ›ie, în 1929. ÃŽn acelaÈ™i an, Zian Boca, după numele de mirean, se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. PrimeÈ™te, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din BucureÈ™ti. ÃŽn paralel, audiază cursuri la Facultatea de Medicină È›inute de profesorul Francisc Rainer È™i prelegerile de Mistică creÈ™tină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din BucureÈ™ti. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuÈ™”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, o traduce în limba română în doar cinci luni. Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredinÈ›at pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătoreÈ™te la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele româneÈ™ti È™i greceÈ™ti ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viaÈ›a de călugăr, pentru care optase încă din anii studenÈ›iei de la Sibiu.
În 1935, ca absolvent al Academiei Teologice, a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov. În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează, schimbând înfățișarea locurilor.
Din 1940, declanÈ™ează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit „miÈ™carea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”. Devine renumit ca mare duhovnic, iar părintele Cleopa încearcă să ia legătura cu el prin scrisori interceptate È™i confiscate de Securitate. ÃŽn iarna anului 1944, profesorul Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea stareÈ›ului Arsenie Boca È™i a lui Serafim Popescu din Filocalie. La publicarea în comunism a primelor patru volume din Filocalie, numele lui Arsenie Boca nu mai este menÈ›ionat. Fiind prigonit de Securitate, nu este amintit nici în Istoria Bisericii Ortodoxe Române de pr. dr. Mircea Păcurariu.
După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcei pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 - pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și din cauza notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.
Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo devine stareÈ›, iar după ce sălaÈ™ul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare È™i anchetare. ÃŽn 1959, comuniÈ™tii au risipit obÈ™tea È™i părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori È™i la Canal È™i i-au interzis activitatea preoÈ›ească până la moartea ce a survenit după torturarea sa de Securitate. Fiind înainte văzător cu duhul, el lasă mărturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictând la Biserica din Drăgănescu scena supliciilor Sfântului Ștefan cel Nou, pomenit pe 28 noiembrie – data morÈ›ii Părintelui Arsenie.
Astăzi, mormântul părintelui Arsenie de la Mănăstirea Prislop constituie unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din țară.
Articol scris de dodorel62
CredinÅ£a este să crezi în Dumnezeul Cel de necuprins cu mintea, care din nimic a adus la fiinţă cerul ÅŸi pământul, marea ÅŸi toată făptura văzută ÅŸi pe cea înÅ£elegătoare. Această credinţă o aveau toÅ£i vechii Proroci ÅŸi DrepÅ£i, de la Adam până la Hristos. După venirea lui Hristos, credinÅ£a este să creadă cineva în Tatăl, în Fiul ÅŸi în Sfântul Duh ÅŸi trei ipostasuri ÅŸi în marea taină a iconomiei că Fiul ÅŸi Cuvântul lui Dumnezeu, care este de aceeaÅŸi fire cu Tatăl ÅŸi Ipostas al Sfintei Treimi, fără să se despartă de Tatăl, a încăput în pântecele Fecioarei Maria care a fost Fecioară înainte de naÅŸtere, iar după NaÅŸtere tot Fecioară a rămas – ÅŸi S-a întrupat, asumându-Åži deplin firea omenească într-un Ipostas ÅŸi rămânând Dumnezeu neschimbat. Åži S-a născut din Fecioara Maria ca om cu Trup – cu două firi desăvârÅŸite, unite fără amestecare ÅŸi fără separare. Åži cu voia Lui a primit îngropare, fără ca Dumnezeirea Lui să se despartă nicidecum nici de suflet, nici de trup, odată cu despărÅ£irea pe care o aduce moartea. Apoi, după trei zile a înviat ÅŸi după 40 de zile s-a înălÅ£at la ceruri ca om ÅŸi stă pe Tronul Dumnezeirii Sale slăvit ÅŸi în Trupul Lui omenesc de cetele îngereÅŸti împreună cu Tatăl ÅŸi cu Duhul Sfânt.
Credinta este să crezi că acestea au avut loc, pentru ca aceia care cred în ÃŽnsuÅŸi Hristos, să se îmbrace din nou prin Hristos cu Duhul Sfânt, de care s-a dezbrăcat Adam cel-întâi-zidit prin încălcarea poruncii. Åži după ce se fac părtaÅŸi Sfântului Duh, să poată săvârÅŸi în împreună-lucrarea Duhului ÅŸi dumnezeieÅŸtile porunci – la fel cum mai înainte făceau SfinÅ£ii prin credinţă – ÅŸi să îl biruiască desăvârÅŸit pe diavol ÅŸi pe demonii nevăzuÅ£i. Pentru că, fără Duhul Sfânt, nu este cu putinţă nici să nu păcătuim, nici să săvârÅŸim sfintele porunci, nici să respingem stăpânirea ÅŸi puterea demonilor care stau împotriva noastră. CredinÅ£a este să crezi în Dumnezeu, pentru câte a spus în toate Scripturile însuflate de El, fie binevestind cu bucurie, fie ameninţând. CredinÅ£a este să primeÅŸti cele ale lui Dumnezeu, fie dogme, fie porunci, adică să primeÅŸti pe Duhul Sfânt. Pentru aceasta se ÅŸi numeÅŸte fiecare credincios, „credincios”. Credinţă este să te dăruieÅŸti lui Dumnezeu întru totul, ÅŸi cu tot sufletul să-Å£i pui doar în El toată nădejdea mântuirii. Credinţă este să crezi că Dumnezeu poate să le facă pe toate câte sunt după bunăvoirea bunătăţii Sale ÅŸi să cunoÅŸti că El le făptuieÅŸte spre folosul nostru. Credinţă este să ai încredere în puterea de nebiruit a Dumnezeului Atoatestăpânitor, aÅŸa încât să porunceÅŸti ÅŸi munÅ£ilor să se mute din loc – lucru care este al celor puÅ£ini – ÅŸi munÅ£ii să se mute din loc. Åži aceia care împlinesc acestea sunt număraÅ£i pe degete, după cum scrie: „Nu este pentru toÅ£i credinÅ£a”. Fără credinţă neruÅŸinată în Hristos ÅŸi fără credinţă neÅŸovăielnică în dumnezeieÅŸtile cuvinte ÅŸi fără dragoste de Dumnezeu ÅŸi de oameni venită din conÅŸtiinţă curată, din care se naÅŸte smerenia ÅŸi milostivirea, nu este cu putinţă să ne mântuim.
Articol scris de dodorel62
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu