In timpul Revolutiei si al "Regimului Terorii" bazilica a fost devastata; ramasite ale mormintelor regale au fost aruncate in doua gropi din afara bisericii. Mausoleurile au fost pastrare in Paris si au supravietuit dezastrului. Au fost aduse inapoi in anul 1816, osemintele regale fiind reingropate in cripta un an mai tarziu.
Restaurarea structurii a inceput in timpul domniei lui Napoleon, insa cea mai importanta munca a fost dusa de arhitectul Eugene Viollet-le-Duc, incepana cu anul 1858 pana la moartea sa in 1879. Mormintele din cripta sunt decorate cu figuri in marime naturala e celor decedati. Putin mai la sud de bazilica se afla fosta Manastire Regala, care este in momentul de fata Maison d'Éducation de la Légion d'Honneur, o scoala pentru peste 500 de elevi.
Bazilica a fost numita in onoarea sfantului Denis, sfantul patron al Frantei , care a adus crestinismul in Paris si care a fost decapitat de romani in Montmartre.Legenda spune ca dupa ce a fost decapitat, acesta s-a ridicat si a mers cu capul sau la subrat pana in locul unde a fost construita bazilica. Puteti vedea o statutie ce-l intruchipeaza pe acesta in partea vestica a catedralei Notre Dame.
Biserica, ce poartă hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel (29 iunie), este una dintre cele mai vechi din oraș, fiind ridicată în secolul al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea și refăcută ulterior. Înfățișarea actuală, într-un stil arhitectural unic, tradițional muntenesc, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Construcția Bisericii Sf. Apostoli este datată în jurul secolelor XV-XVI, motivele pentru această plasare temporală fiind planul arhitectural, decorația exterioară, sistemul în cărămidă aparentă, mărimea bisericii, dar și dovezi documentare. Astfel, într-un document de danie al lui Matei Basarab se menționează această biserică în anul 1635, când s-a făcut o donație de 80 de galbeni pentru a fi reparată, ceea ce înseamnă că avea, la acel moment, o vechime considerabilă. Mai mult, pisania actuală indică 1784 drept anul în care a fost ridicată biserica, dar textul respectiv este scris peste un altul cu alfabet mixt chirilic-latin, ceea ce indică o vechime mai mare a bisericii.
La momentul construcției sale, biserica era înconjurată cu ziduri de împrejmuire solide și era amplasata la periferia orașului, în mahalaua Târgul de Afară, după care și-a luat și numele o perioadă (ca și Biserica Hagi Enuș din apropiere).
De-a lungul timpului, biserica s-a deteriorat, ajungând la mijlocul secolului al XVIII-lea o ruină. A fost reclădită din cărămidă între 1781 și 1784 de Popa (Protopopul) Hristea, Arhimandritul Antim și Matei Brânzan, ajutați de boierii și negustorii din zonă, în special de breasla cizmarilor. „Biserica Popii Hristea” era sub formă de cruce, cu două turle deschise, pridvor deschis susținut pe coloane de piatră și doi stâlpi de piatră în interior, între naos și pronaos, având zidurile groase de un metru, din cărămidă îngustă. La 5 februarie 1784, Popa Hristea a închinat Biserica Sf. Apostoli ca metoh Episcopiei Râmnicului și s-a călugărit, luând numele de Hariton Ieromonahul, pentru a servi sfântul altar. În 1791, Popa Hristea și-a donat toată averea bisericii, inclusiv pământurile. Matei Brânzan, care apare în pisanie alături de Popa Hristea, este printre cei mai vechi cizmari cunoscuți din Craiova, staroste al iznafului (breslei) cizmarilor, care a contribuit la pictarea bisericii.
Biserica a fost foarte afectată de cutremurele care au zguduit Craiova în secolul al XIX-lea, în special de cele din octombrie 1802 și ianuarie 1838, când au căzut turlele și bolțile, iar pridvorul s-a surpat. Reparația a presupus înlocuirea celor două turle de zid cu una din scândură. Starea bisericii s-a înrăutățit iar, noi reparații fiind necesare. În 1855, pe timpul domnitorului Barbu Știrbei și cu ajutorul Sf. Calinic, Episcop de Râmnic și Severin, iznaful cizmarilor, condus de starostele Petcu, a făcut clopotnița de zid, a închis pridvorul și a reparat biserica, fără turle și fără boltirile interioare, și a ridicat o turlă de lemn acoperit cu tablă peste pronaos.
Biserica Sf. Apostoli a suferit grave deteriorări în urma cutremurului din noiembrie 1940. La acea dată. conform Anuarului Mitropoliei Olteniei – Vieața Bisericească în Oltenia din 1941, parohia Bisericii Sf. Apostoli număra 322 familii și 1145 oameni și deținea o bibliotecă parohială cu 164 de volume.
Lucrările de reparație au început abia în 1957, după planurile arhitectului Iancu L. Atanasescu. Atanasescu s-a ocupat, de-a lungul timpului, de proiectarea și restaurarea multor biserici și mănăstiri din Oltenia (Cozia, Cornet, Govora, Dintr-un Lemn, Polovragi, Gura Motrului, Topolnița, Horezu, Arnota, Bistrița, Mofleni, Jitianu, Sadova și altele), dar si de realizarea proiectelor pentru restaurarea mai multor monumente istorice doljene (Casa Glogoveanu, Casa Băniei, extinderea Palatului de Justiție – azi Universitatea din Craiova). Reparația Bisericii Sf. Apostoli s-a terminat în 1959, iar cheltuielile au fost suportate de către Sfatul Regional Popular Craiova.
În 1976, biserica a fost electrificată. Un an mai târziu, cutremurul din 4 martie 1977 a produs multe daune bisericii, fiind afectate ferestrele turlei mari, acoperișul, tencuiala unor porțiuni din pereții din naos și pronaos și pridvorul.
Între 1987 și 1994 s-a refăcut acoperișul, a fost construită microcentrala alimentată cu gaze naturale și a fost restaurată pictura originală. Biserica a fost resfințită pe 6 noiembrie 1994 de ÎPS Acad. Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei.
La 20 de ani de la resfințire, pe 29 iunie 2014, de hramul bisericii, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Articol de pe https://www.condoleante.ro/
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu